Antreprenoriatul este dominat de urgențe.
Vânzările trebuie să crească rapid, produsul trebuie livrat, oamenii trebuie plătiți, iar lichiditățile gestionate atent. În acest context, deciziile sunt luate sub presiune, cu accent pe funcțional și imediat. Componenta juridică ajunge frecvent la finalul listei de priorități, tratată ca o formalitate care poate fi rezolvată ulterior. Experiența practică arată însă că exact această abordare generează, în timp, cele mai costisitoare probleme.
Mai jos sunt cinci situații întâlnite constant în practică, cu explicații și soluții aplicabile. Textul are caracter informativ și nu înlocuiește consultanța juridică adaptată fiecărui caz.
1. Contracte copiate de pe internet sau preluate de la cunoștințe
Prima greșeală apare atunci când antreprenorii folosesc contracte copiate de pe internet sau preluate „după model”, fără o adaptare reală la activitatea lor. Contractele generice sunt construite pentru situații abstracte și nu reflectă modul concret în care se desfășoară relația dintre părți. De cele mai multe ori lipsesc livrabilele descrise clar, criteriile de acceptare, etapele de lucru, termenele ferme, penalitățile sau limitele de răspundere. În lipsa acestor elemente, contractul nu mai funcționează ca instrument de protecție, ci doar ca o formă fără conținut. Când apar întârzieri sau neexecutări, antreprenorul descoperă că nu are pârghii reale, iar alternativa rămâne fie acceptarea pierderii, fie un litigiu costisitor și de durată.
2. Lipsa clauzelor de reziliere sau formulări vagi
A doua greșeală frecventă este lipsa mecanismelor clare de încetare a contractelor. Multe documente prevăd doar durata și prețul, fără să reglementeze ce se întâmplă atunci când colaborarea nu mai funcționează. În practică, relațiile comerciale se schimbă rapid: partenerii nu livrează conform așteptărilor, contextul de business se modifică sau nevoile companiei evoluează. Fără clauze de reziliere pentru neexecutare, termene de remediere sau reguli clare privind efectele încetării, antreprenorul rămâne blocat într-o relație dezavantajoasă, consumând resurse fără rezultate proporționale.
3. Asociați fără reguli scrise clare
O a treia greșeală apare în structura de asociere. Mulți antreprenori pornesc la drum cu parteneri de încredere, prieteni sau membri ai familiei, mizând pe relația personală. Împărțirile informale și regulile lăsate „pentru mai târziu” funcționează rar pe termen mediu. După primele luni sau ani apar diferențe de implicare, viziune și interese. Actele constitutive standard, preluate fără personalizare, nu oferă soluții pentru blocaje de vot, ieșirea unui asociat sau evaluarea participațiilor. În lipsa unor reguli clare, societatea poate ajunge într-un blocaj decizional exact în momentele în care este nevoie de reacții rapide.
4. Administratori desemnați formal sau fără înțelegerea responsabilității
A patra greșeală ține de rolul administratorului. De multe ori, această funcție este tratată ca una formală, fie prin desemnarea unei persoane „de încredere”, fie prin menținerea unui administrator fără clarificarea responsabilităților. Administratorul este însă reprezentantul legal al societății, cu dreptul de a semna, de a decide și cu obligația de a administra societatea în interesul acesteia. În anumite situații, răspunderea administratorului poate deveni personală. Fără delimitarea competențelor, a pragurilor valorice și a deciziilor care necesită aprobarea asociaților, riscurile juridice și financiare cresc inutil.
5. Neglijarea relației cu ANAF și ITM în primele luni
În final, o greșeală adesea subestimată este neglijarea relației cu autoritățile de control în primele luni de activitate. Lipsa unei comunicări disciplinate cu ANAF, neînrolarea sau neverificarea periodică a Spațiului Privat Virtual, precum și formalizarea tardivă a contractelor de muncă și a registrului salariaților creează expunere la sancțiuni și măsuri cu impact direct asupra lichidității. De cele mai multe ori, problemele nu apar din rea-credință, ci din amânări și din presupunerea că aceste aspecte pot fi rezolvate ulterior fără consecințe.
Observație finală
Toate aceste greșeli au un element comun: nu sunt rezultatul lipsei de competență sau de intenție corectă, ci al grabei și al prioritizării greșite. Majoritatea pot fi prevenite prin câteva documente juridice adaptate realității afacerii și printr-o disciplină minimă de administrare. Costul acestui efort inițial este redus comparativ cu impactul financiar, operațional și personal al problemelor care apar atunci când juridicul este lăsat în urmă.
