Dosarul prețurilor de transfer reprezintă documentația esențială prin care sunt justificate tranzacțiile dintre entitățile afiliate, în concordanță cu principiul valorii de piață. Acesta este obligatoriu în România încă din 2008 și are rolul de a demonstra că tranzacțiile intra-grup sunt derulate la prețuri comparabile cu cele practicate între părți independente. Începând cu 2016, contribuabilii mari trebuie să întocmească acest dosar anual, în timp ce întreprinderile mici și mijlocii îl pregătesc doar la solicitarea autorităților fiscale.

Importanța dosarului a crescut odată cu introducerea regulilor de transparență extinsă, precum raportarea pe fiecare țară în parte (CbCR), valabilă din 2018, și raportarea aranjamentelor transfrontaliere (DAC6), aplicabilă din 2020–2021. Prin aceste reglementări, administrația fiscală are acces la un volum mult mai mare de informații, fapt care a condus la intensificarea verificărilor privind tranzacțiile intra-grup și la creșterea exigenței în evaluarea lor.

Conform legislației în vigoare, contribuabilii care derulează tranzacții intra-grup semnificative au obligația de a pregăti anual dosarul prețurilor de transfer. Ceilalți contribuabili trebuie să îl întocmească doar la solicitarea autorităților fiscale, însă termenele de prezentare sunt stricte și nerespectarea lor poate atrage consecințe importante.

Lipsa dosarului sau transmiterea lui cu întârziere oferă inspectorilor fiscali posibilitatea de a opera ajustări ale prețurilor de transfer, ajustări care pot avea un impact financiar semnificativ și care sunt dificil, uneori chiar imposibil, de contestat ulterior.